Un stingător poate părea un obiect banal, dar în momentele critice devine un instrument care poate salva vieți și bunuri. Ca să funcționeze corect atunci când e nevoie de el, are nevoie de întreținere. Și aici nu vorbim de un simplu praf șters de pe carcasă. E vorba de un proces tehnic, reglementat, care trebuie urmat cu precizie.
Ce înseamnă verificarea unui stingător?
Procesul de verificare stingătoare nu înseamnă doar să te uiți dacă este pus la locul lui și pare „în regulă”. Există o serie de etape care trebuie urmate, cu o frecvență bine stabilită. Aceste etape sunt reglementate prin legislație, dar și prin normele interne ale firmelor care oferă servicii în domeniu. De obicei, se verifică presiunea, încărcătura, starea fizică a componentelor, integritatea sigiliilor, și nu în ultimul rând, funcționalitatea reală.
Cine face verificarea?
Persoana care face verificare stingătoare trebuie să fie autorizată. Nu e vorba de o simplă inspecție vizuală, ci de o operațiune cu caracter tehnic, care implică cunoștințe despre agentul de stingere, tipul stingătorului, posibilele defecte și modalitățile de corectare. În România, aceste operațiuni sunt desfășurate de firme autorizate ISU.
Ce trebuie să verifici la un stingător?
Chiar dacă nu ești tehnician, poți face o inspecție vizuală periodică. Nu e o înlocuire pentru inspecția profesională, dar te ajută să observi dacă există probleme între două verificări tehnice. Uite la ce să te uiți:
- Eticheta cu data ultimei verificări – dacă au trecut 12 luni, trebuie dus la verificare.
- Manometrul – acul trebuie să fie în zona verde.
- Carcasa – nu trebuie să fie ruginită, deformată sau crăpată.
- Sigiliul – dacă lipsește, stingătorul poate să fi fost folosit.
- Furtunul – să fie flexibil, fără fisuri, bine conectat.
Dacă observi ceva în neregulă, nu aștepta termenul de revizie. Du-l imediat la o firmă specializată.
Cum se face verificarea tehnică anuală?
Verificarea completă, realizată de personal autorizat, presupune mai multe etape clare. În funcție de tipul stingătorului, operațiunile pot fi ușor diferite, dar în mare parte urmează același parcurs:
1. Identificarea tipului de stingător
Fiecare model are cerințe proprii de întreținere. Stingătoarele cu pulbere, CO₂, spumă sau cele cu apă aditivată sunt construite diferit și trebuie tratate diferit. Tipul agentului de stingere influențează metodele de verificare și frecvența reviziilor.
2. Golirea agentului de stingere
Se verifică cantitatea și starea agentului. Pulberea nu trebuie să fie compactată sau umedă. Spuma trebuie să aibă densitatea corectă. CO₂-ul se măsoară prin cântărire, pentru că recipientul este presurizat.
3. Inspecția corpului și a supapelor
Se caută urme de coroziune, lovituri, deformări sau alte semne de uzură. Se demontează supapa, se curăță și se verifică garniturile. Dacă există urme de uleiuri sau contaminare, e semn de defect major.
4. Verificarea furtunului și a declanșatorului
Furtunul se supune unui test de presiune, pentru a vedea dacă rezistă fără fisuri. Mecanismul de declanșare trebuie să funcționeze fără blocaje.
5. Reîncărcarea cu agent și presurizarea
Dacă totul e în regulă, stingătorul se umple din nou cu agentul specific și se reface presiunea internă, dacă este cazul. Se aplică un nou sigiliu, se pune eticheta cu data și se consideră apt pentru utilizare.
Cât de des se face verificarea?
Legea prevede o verificare stingătoare o dată pe an. În unele cazuri, mai ales în spațiile cu risc ridicat (hale industriale, depozite de combustibil, restaurante), se recomandă verificări mai dese sau rotația stingătoarelor între locații.
Mai există o altă categorie: proba de presiune (proba hidrostatică). Aceasta se face la câțiva ani, în funcție de tipul stingătorului. La stingătoarele cu CO₂, se face la fiecare 10 ani. La cele cu pulbere, în general, la fiecare 5 ani. Asta implică o testare completă a rezistenței corpului la presiune internă, într-un cadru controlat. Dacă nu trece proba, stingătorul nu mai poate fi folosit.
Semne că un stingător nu mai e sigur
Sunt situații în care nu trebuie să aștepți termenul de revizie. Dacă observi:
- urme de coroziune avansată pe corpul stingătorului;
- lipsa sigiliului sau declanșator blocat;
- manometru în zona roșie;
- furtun lipsă, crăpat sau desfăcut;
În aceste cazuri, stingătorul trebuie dus imediat la service. Nu e funcțional. Iar dacă ai mai multe într-o clădire, ar fi bine să le verifici pe toate, nu doar pe cel cu probleme.
Cine trebuie să țină evidența?
Într-o firmă, administratorul sau persoana responsabilă cu protecția muncii trebuie să aibă un registru cu toate stingătoarele din locație. Trebuie notată data ultimei verificări, data expirării, tipul stingătorului, locația exactă unde e amplasat și observații legate de starea lui. Acest registru poate fi cerut în timpul controalelor ISU. Lipsa lui poate atrage amenzi.
În locuințele private, nu există o obligație legală de a păstra astfel de evidențe, dar dacă ai un stingător acasă, notează undeva data când l-ai cumpărat și fă o verificare vizuală o dată la câteva luni.
Ce tipuri de stingătoare trebuie verificate
Toate. Indiferent că e vorba de:
- stingător cu pulbere de 6 kg;
- stingător CO₂ de 5 kg;
- stingător cu apă aditivată de 9 litri;
- stingător auto mic, de 2 kg.
Toate intră în aceeași logică. Au nevoie de revizie. Niciunul nu e „de decor”, chiar dacă stă ani întregi nefolosit. Asta nu înseamnă că e bun. În realitate, lipsa folosirii poate duce la îmbătrânirea componentelor interne, care nu mai reacționează cum trebuie.
Ce faci dacă expiră termenul de verificare?
N-ai voie să folosești un stingător expirat. Nu îl lași acolo „că arată bine”. Îl duci la verificare, se reface eticheta și, dacă e nevoie, se încarcă din nou. Stingătoarele care nu mai pot fi verificate se predau pentru casare. Firmele autorizate pot face asta legal, cu documente de trasabilitate.
Dacă ai un spațiu comercial, o hală de producție, un birou sau o simplă locuință, un stingător e obligatoriu. Iar întreținerea lui este un proces tehnic care asigură funcționarea corectă. Ai grijă să fie făcut cum trebuie!
