În cultura populară există ideea că „mai mult înseamnă mai bine”. Dacă un lucru este bun, atunci o cantitate dublă trebuie să fie excelentă. În mecanica auto, această logică este total greșită și periculoasă. Joja de ulei are două semne, minim și maxim, cu un motiv foarte precis. Spațiul dintre ele reprezintă zona de siguranță calculată de ingineri pentru ca motorul să fie lubrifiat corect, fără a crea presiuni interne distructive.
Greșeala de a depăși nivelul maxim apare frecvent din neatenție sau din dorința excesivă de precauție. Completezi puțin, aștepți să se scurgă, ți se pare că nu a ajuns la semn și mai torni „un strop”. Rezultatul poate transforma o simplă completare într-o vizită costisitoare la service.
De ce devine uleiul ineficient când este prea mult?
Problema principală nu este presiunea hidraulică statică, ci interacțiunea fizică dintre piesele în mișcare și lichid. Baia de ulei nu este doar un rezervor, ci spațiul în care se rotește arborele cotit (vibrochenul), piesa care se mișcă cel mai rapid în partea inferioară a motorului.
Când nivelul lichidului este prea ridicat, contragreutățile arborelui cotit încep să lovească suprafața uleiului la fiecare rotație, acționând exact ca un mixer de bucătărie.
Consecințele fizice sunt imediate.
- Aerarea fluidului (Spumarea). Prin lovirea repetată, uleiul se amestecă cu aerul și se transformă într-o spumă. Aerul este comprimabil și nu lubrifiază. Pompa trage această spumă și o trimite către lagăre. În loc de o peliculă fină de ulei, piesele primesc bule de aer, ceea ce duce la frecare metal pe metal și supraîncălzire.
- Creșterea presiunii interne. Carterul motorului are un volum limitat. Surplusul de ulei, combinat cu gazele de carter, creează o presiune care caută o cale de ieșire. Veriga slabă sunt garniturile și simeringurile (de la vibrochen sau axele cu came), care vor ceda și vor începe să curgă.
Cum sunt afectate componentele conexe?
Surplusul de lubrifiant nu rămâne doar în baie. El este aruncat peste tot în interiorul blocului motor și ajunge în locuri unde nu are ce căuta.
Chiar dacă ai investit în cel mai bun ulei de motor, calitățile acestuia sunt anulate dacă ajunge în camera de ardere.
Riscurile majore pentru periferice.
- Distrugerea catalizatorului și a DPF-ului. Uleiul în exces trece de segmenți, ajunge în cilindru și este ars. Reziduurile de ardere (cenușa) sunt evacuate pe țeava de eșapament, unde colmatează iremediabil fagurele catalizatorului sau filtrul de particule.
- Murdărirea bujiilor. La motoarele pe benzină, electrozii bujiilor se acoperă cu depuneri uleioase, cauzând rateuri (misfire) și mers neregulat.
- Pericolul “la o lua pe ulei” (Diesel Runaway). La motoarele diesel, dacă nivelul este extrem de mare, uleiul poate fi aspirat prin ventilația carterului direct în admisie. Motorul începe să folosească uleiul drept combustibil, se turează necontrolat până la zona roșie și nu mai poate fi oprit din cheie până când nu se distruge fizic.
Care sunt simptomele vizibile?
Mașina îți va transmite semnale că ceva nu este în regulă.
Trebuie să fii atent la următoarele indicii.
- Fum albastru. Un nor de fum albăstrui la accelerare sau la pornire este semnul clar că uleiul arde în cilindri.
- Miros de ulei ars. Se simte pregnant în jurul mașinii sau chiar în habitaclu.
- Scurgeri sub mașină. Pete proaspete apărute sub motor, semn că presiunea a împins uleiul afară pe la garnituri.
Cum scoți surplusul simplu și curat?
Dacă ai constatat pe jojă că nivelul este cu 2-3 milimetri peste maxim, nu este motiv de panică. Dar dacă depășirea este de jumătate de centimetru sau mai mult, trebuie să intervii înainte de a porni la drum lung.
Există două metode, una dificilă și una simplă.
- Metoda clasică (pe dedesubt). Presupune să desfaci bușonul de la baia de ulei. Este o operațiune murdară și riscantă, deoarece este greu să controlezi debitul. Când scoți bușonul, uleiul țâșnește cu putere și riști să golești tot motorul, fiind nevoit apoi să îl torni înapoi (ceea ce implică riscul de contaminare).
- Metoda prin aspirație (pe deasupra). Este cea mai elegantă și sigură soluție, pe care o poți aplica în parcare. Ai nevoie de o seringă mare (de 50-100 ml, se găsește la farmacie) și un furtun subțire și lung (de perfuzie sau de acvariu).
- Introduci furtunul pe țeava jojei de ulei.
- Acționezi seringa și extragi surplusul mililitru cu mililitru.
- Verifici joja constant până ajungi la nivelul optim (între jumătate și trei sferturi).
Vigilența în timpul completării nivelului este esențială. Uleiul trebuie adăugat în doze mici, de câte 100-200 ml, cu pauze pentru a permite lichidului să se scurgă în baie înainte de a verifica din nou joja. Este mult mai ușor să mai adaugi puțin decât să te chinui să scoți ceea ce ai turnat în plus.
