Glezna este o articulație complexă, esențială pentru mobilitatea zilnică, dar și predispusă la numeroase leziuni. Aceasta susține întreaga greutate a corpului și permite mișcări complexe de rotație și balans. Tocmai de aceea, traumatismele sau suprasolicitarea pot duce la probleme care afectează semnificativ calitatea vieții. De la simple întinderi până la rupturi mai grave, fiecare tip de leziune necesită atenție și tratament corespunzător.
Întinderile și entorsele: cele mai frecvente accidente
Întinderile și entorsele sunt printre cele mai comune leziuni ale gleznei. Ele apar de obicei atunci când ligamentele sunt suprasolicitate sau când piciorul se răsucește necontrolat pe suprafețe inegale. Simptomele includ durere, umflături și dificultate la mers, care pot varia în intensitate în funcție de gravitatea leziunii. Repausul, gheata aplicată local, ridicarea piciorului și bandajarea sunt primele măsuri recomandate pentru a reduce inflamația și a preveni agravarea leziunii.
Un exemplu clasic îl reprezintă entorsa gleznei, o leziune frecventă în rândul sportivilor și al persoanelor care desfășoară activități zilnice solicitante. Entorsa poate fi minoră, afectând doar ligamentele superficiale, sau mai severă, implicând ligamentele principale și destabilizând articulația. Identificarea corectă a gradului de entorsă și respectarea perioadei de recuperare sunt esențiale pentru prevenirea recidivelor și pentru menținerea funcționalității gleznei.
Rupturile tendonului: afecțiuni mai grave
Pe lângă entorse, glezna poate fi afectată de leziuni mai serioase, cum ar fi rupturile tendinoase. Unul dintre cele mai cunoscute exemple este ruptura tendon ahilean, care survine de obicei în timpul activităților intense ce implică sărituri sau schimbări bruște de direcție. Această leziune generează durere acută, imposibilitatea de a sprijini greutatea corpului pe piciorul afectat și un zgomot caracteristic la momentul rupturii.
Tratamentul rupturii tendonului Ahilean depinde de gravitatea leziunii și poate include intervenție chirurgicală, imobilizare cu ghips sau orteză și un program de kinetoterapie pentru recuperarea mobilității și a forței musculare. Reabilitarea este esențială, deoarece tendonul trebuie să își recupereze elasticitatea și rezistența pentru a preveni recidivele.
Măsuri preventive și recuperarea corectă
Prevenirea leziunilor gleznei se bazează pe menținerea flexibilității și a forței musculare, purtarea încălțămintei adecvate și adaptarea activităților la condițiile de mediu. Exercițiile de echilibru, întindere și întărire a mușchilor gambei și ai tălpii contribuie la stabilitatea articulației și reduc riscul de entorse și rupturi.
În cazul oricărei leziuni, este recomandat să se consulte un specialist pentru evaluare corectă și stabilirea planului de tratament. Ignorarea simptomelor sau revenirea prematură la activitate poate agrava leziunea și poate prelungi perioada de recuperare. De asemenea, recuperarea activă, sub supraveghere medicală, poate include exerciții progresive de mobilitate, masaj terapeutic și adaptarea treptată a efortului.
Semne care necesită atenție imediată
Durerea severă, incapacitatea de a sprijini piciorul, umflăturile persistente sau zgomotele neobișnuite la nivelul articulației sunt semnale clare că leziunea poate fi serioasă. În astfel de cazuri, diagnosticarea rapidă și tratamentul corespunzător pot preveni complicațiile și pot asigura refacerea funcționalității gleznei. Chiar și leziunile minore necesită monitorizare, deoarece glezna este predispusă la instabilitate dacă nu se acordă atenția corespunzătoare în perioada de recuperare.
Menținerea sănătății gleznei presupune o combinație de prevenție, evaluare promptă în cazul leziunilor și respectarea etapelor de recuperare. Cu o abordare corectă, majoritatea entorselor și rupturilor pot fi tratate eficient, permițând revenirea la activitățile normale fără durere sau limitări.
